CAPITOLUL 3: Prelucrări alfa-numerice

p. 39

3.1. Generalităţi

Metodologia expusă în primele două capitole se referă numai la aspectele prelucrabile numeric, referitor la studiul ceramicii, respectiv măsurătorile morfologice. “Numeric” înseamnă, foarte concret, că folosim cifre, că stocăm informaţia în câmpuri tip “number” (= număr) şi că putem folosi, pentru prelucrare, expresii aritmetice; putem adică aduna, împărţi, face medii, etc. Există însă aspecte ale morfologiei ceramice care nu suportă tratamentul numeric, de exemplu ceea ce se va numi, mai jos, accidentul morfologic. Multe alte aspecte ale prelucrării ceramicii nu suportă - sau nu recomandă - o înmagazinare şi o prelucrare numerică. Mă refer la morfologia buzelor, a formei concrete a bazei vasului. Morfologia nu este însă singurul domeniu de interes. Textura şi culoarea pastei sau decorul nu pot fi exprimate decât alfa-numeric, respectiv într-un sistem codificat prestabilit. Codurile nu sunt destinate încifrării sau secretizării, ci disciplinării informaţiei, evitării oscilaţiilor inutile ale limbajului descriptiv. Dacă în viaţa de toate zilele bogăţia limbajului înseamnă mai multe nuanţe, fineţe în exprimare şi eleganţă, în bazele de date alternativele de genul “gri”, “gris”, “cenuşiu”, “cenuşos”, etc. sunt cel mai mare inamic al inteligibilităţii informaţiei şi un mare handicap pentru tentativele de prelucrare şi obţinerea de date statistice.

Acest capitol îşi propune deci să completeze metodologia existentă cu subsistemul alfa-numeric, într-o manieră compactă, fără consideraţii teoretice inutile. Prezenta lucrare, departe de a se dori un compendiu al metodelor moderne de cercetare în ceramistică, cu accent pe bibliografia stufoasă - cea din străinătate, fiindcă cea românească este aproape absentă - se doreşte mai mult un îndreptar al activităţii practice. Preocupările teoretice asupra domeniului nu au apărut dintr-o înclinaţie abstractă spre ordine, ci dintr-o veche nemulţumire, împărtăşită de mai toată lumea: sistemul de înregistrare a inventarului este nemulţumitor, neavând, de fapt, caracter sistemic; aceasta face ca rapoartele arheologice, chiar şi cele mai îngrijite, să fie greu exploatabile informaţional. Rapoartele arheologice prezintă cititorului concluzii fără a oferi posibilitatea verificării concluziilor; cel mai adesea lipsesc cifre statistice foarte semnificative (ca de pildă raportul dintre ceramica lucrată la roată şi cea lucrată cu mâna) sau, în cazuri mai fericite, obţinem astfel de informaţii în termeni de A este mai mare decât B şi ceva mai mic decât C. Valoarea unor astfel de rapoarte scade dramatic, chiar pentru situri de cert interes şi a unor săpături conduse cu simţ de răspundere, datorate carenţelor sub aspectul teoriei informaţiei.

Materialul de referinţă al tezei de doctorat este, în covârşitoare majoritate, ceramică publicată, aşa cum a fost publicată. De aceea, metodologia propusă pentru prelucrările alfa-numerice rămâne, deocamdată, în mare măsură, un demers teoretic. Datele extrem de lacunare oferite de rapoarte au descurajat punerea în operă a procedurilor propuse, fiindcă sistemul referenţial este nesatisfăcător (deci, unele rapoarte sunt parţial utilizabile, dar posibilitatea de a avea termeni de comparaţie, în suficient de multe alte rapoarte, este foarte restrânsă). De altfel, dacă pentru aplicarea subsistemului numeric sunt suficiente un desen, un raportor, un compas şi un computer, aplicarea unor componente ale sub-sistemului alfa-numeric, de pildă fabricaţia, ar solicita, pentru concluzii complete, analize şi aparatură de laborator care deocamdată nu sunt la îndemâna oricui.

Lucrarea încearcă să ţină cont atât de necesităţile de prelucrare la nivelul depozitului, cât şi la nivelul organizării informaţiei în băncile de date (inclusiv prelucrarea bibliografiei).

Deşi prin publicarea acestui studiu sistemul de prelucrare a ceramicii este quasi-complet[1], nu înseamnă că Sistemul Compas ar putea constitui, la această oră, un soi de manual. Perspectiva teoretică a autorului este inevitabil marcată atât de preocupările profesionale - ceramica epocii migraţiilor - cât şi de contextul în care a fost scrisă, ca parte introductivă a unui referat. Astfel, secţiunea despre funcţionalitatea vaselor este aici expediată rapid, fiindcă, pentru evul mediu timpuriu, problema este una dintre cele mai delicate şi nu poate fi tratată fără o aplicaţie practică substanţială. Autorul nu a considerat că ar avea ceva interesant de spus în materie şi nici nu a considerat că ar fi cazul să repete ceea ce alţii au scris. Există însă secţiuni care ar putea fi utile unui spectru mai larg de cercetători – alţii decât cei preocupaţi de epoca post-romană -, respectiv cele referitoare la accidentele morfologice, morfologia buzelor şi bazelor, descrierea decorului şi a fabricaţiei.

p. 40

Sistemul de lucru propus a fost testat cu succes pentru epoci cuprinse între secolele III-XVII, ceea ce nu înseamnă că este aplicabil imediat şi fără ajustări oricărei culturi şi oricărei piese ceramice; sistemul a fost însă construit cu presupunerea că este incomplet şi că trebuie să fie de tip deschis, permisiv la dezvoltare.

ÎNAPOI LA SUMAR VOLUMUL I

ÎNAPOI LA INDEX

MAI DEPARTE - § 3.2. (componente morfologice)

---

[1] Textul a fost conceput pentru publicarea în Arheologia Moldovei şi este reprodus aici cu minime modificări.